Mancare rece

Vanatorul a plecat, nu a fost o zi prea buna, cica "nu prea mai sunt iepuri ..."

Cand am auzit ca trebuie sa particip la jupuirea si transarea iepurelui, "care inca era cald", am crezut ca in mine o sa se revolte simturile, constiinta si fantoma lui Brigitte Bardot.
Insa nu s-a revoltat nimic, si m-am intrebat daca nu cumva am devenit mai nesimtitor decat mi-as fi dorit

N-are rost sa descriu cum a decurs operatiunea sau privelistea, insa tot ce-am simtit a fost ceea ce probabil omul primitiv simtea cand stia ca vor mai avea o masa asigurata, el si ai lui, eu ma gandeam c-o sa facem o mancare rece; probabil faptul de a trai la tara, adica mai aproape si mai in legatura cu natura, te transpune ca trairi undeva mai aproape de simtamintele primare, care pana la urma au asigurat perpetuarea speciei..

Acum insa sunt sigur ca daca as fi vazut nu unul ci zece iepuri impuscati si plini de sange ar fi fost altceva, ala e macel; dar probabil ca atata timp cat pastrezi un echilibru intre ceea ce-ti trebuie ca sa traiesti si ceea ce faci (omori) e acceptabil de natura, probabil de asta nici animalele din jungla nu omoara decat atat cat au nevoie sa se hraneasca; o ferma de crestere si ucidere in masa a animalelor e o incalcare a acestui echilibru iar hrana provenita din ea este in consecinta doar un mijloc de potolire a foamei dar cu efecte pe care le vedem atunci cand mergem sa ne facem analizele.