Cand stateam in Bucuresti, deschisul geamului era o operatiune asemanatoare cu aceea prin care maresti volumul unui aparat de facut zgomot; daca esti intr-un spatiu de locuit relativ izolat fonic (un geam termopant decent este suficient) si deschizi geamul, auzi cum orasul are in permanenta un zgomot de fond, un bazait-harait permanent, condimentat din cand in cand cu sunet de frane bruste, sirene de ambulante, motociclete ambalate si " fiiiaaaareeeeeee cumpaaaaaa ...!"
Cu timpul am realizat ca acest zgomot de fond imi creeaza o stare permanenta de ne-liniste, de parca nu mai puteam sa ma odihnesc complet.
La tara deschizi geamul si ... nimic, liniste ... sau eventual te sincronizezi cu vreun cotcodacit sau cu vreun vecin care vorbeste cu nevasta-sa trei case mai incolo si il auzi de parca ar fi la tine-n curte.
E, de la linistea asta s-ar putea sa ti se vindece neuronii obositi de zumzetul capitalei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu