Moartea domnului Zapadescu

A murit sub ochii nostri, nesuportand regimul de temperatura impus de zapaceala globala a vremii ...
Primul simptom a fost caderea nasului. Au urmat celelalte maruntaie.

Aparent nimanui nu i-a pasat, iar gugustiucii au facut ceva pe el ...

Mancare rece

Vanatorul a plecat, nu a fost o zi prea buna, cica "nu prea mai sunt iepuri ..."

Cand am auzit ca trebuie sa particip la jupuirea si transarea iepurelui, "care inca era cald", am crezut ca in mine o sa se revolte simturile, constiinta si fantoma lui Brigitte Bardot.
Insa nu s-a revoltat nimic, si m-am intrebat daca nu cumva am devenit mai nesimtitor decat mi-as fi dorit

N-are rost sa descriu cum a decurs operatiunea sau privelistea, insa tot ce-am simtit a fost ceea ce probabil omul primitiv simtea cand stia ca vor mai avea o masa asigurata, el si ai lui, eu ma gandeam c-o sa facem o mancare rece; probabil faptul de a trai la tara, adica mai aproape si mai in legatura cu natura, te transpune ca trairi undeva mai aproape de simtamintele primare, care pana la urma au asigurat perpetuarea speciei..

Acum insa sunt sigur ca daca as fi vazut nu unul ci zece iepuri impuscati si plini de sange ar fi fost altceva, ala e macel; dar probabil ca atata timp cat pastrezi un echilibru intre ceea ce-ti trebuie ca sa traiesti si ceea ce faci (omori) e acceptabil de natura, probabil de asta nici animalele din jungla nu omoara decat atat cat au nevoie sa se hraneasca; o ferma de crestere si ucidere in masa a animalelor e o incalcare a acestui echilibru iar hrana provenita din ea este in consecinta doar un mijloc de potolire a foamei dar cu efecte pe care le vedem atunci cand mergem sa ne facem analizele.

Linistea

Linistea e unul din acele lucrurile simple (si gratuite) pe care ajungi sa le apreciezi doar dupa ce nu le mai ai.

Cand stateam in Bucuresti, deschisul geamului era o operatiune asemanatoare cu aceea prin care maresti volumul unui aparat de facut zgomot; daca esti intr-un spatiu de locuit relativ izolat fonic (un geam termopant decent este suficient) si deschizi geamul, auzi cum orasul are in permanenta un zgomot de fond, un bazait-harait permanent, condimentat din cand in cand cu sunet de frane bruste, sirene de ambulante, motociclete ambalate si " fiiiaaaareeeeeee cumpaaaaaa ...!"

Cu timpul am realizat ca acest zgomot de fond imi creeaza o stare permanenta de ne-liniste, de parca nu mai puteam sa ma odihnesc complet.

La tara deschizi geamul si ... nimic, liniste ... sau eventual te sincronizezi cu vreun cotcodacit sau cu vreun vecin care vorbeste cu nevasta-sa trei case mai incolo si il auzi de parca ar fi la tine-n curte.

E, de la linistea asta s-ar putea sa ti se vindece neuronii obositi de zumzetul capitalei.

Marea evadare

Dupa aproape 4 luni parca tot nu-mi vine sa cred !

Am lasat in urma marele oras si ne-am mutat inapoi in zona oraselului in care ne-am nascut si-am copilarit.

Pe scurt: ea + el vin in Bucuresti, fac facultatea, apoi servici, in total vreo 15 ani; ultimii cam 3 ani, au fost cei in care am tot socotit si-am tot gandit cum sa facem sa evadam, sa ne mutam din Bucuresti.

Daca esti cat de cat o persoana rationala, o asemenea schimbare nu ai cum sa nu o rostogolesti pe toate partile si sa nu-i analizezi toate aspectele - cele previzibile.

2009 este anul in care am zis: gata cu gandirea! acum facem schimbarea.

Au urmat marea impachetare, caratul si mutatul iar la sfarsit, cateva lacrimi de bucurie pentru implinirea unui vis relativ nebunesc.

Cireasa de pe tort: de fapt am schimbat "aerul" de capitala, cu aerul de tara - ma rog, relativ tara, satul fiind foarte aproape de oras.