Linistea

Linistea e unul din acele lucrurile simple (si gratuite) pe care ajungi sa le apreciezi doar dupa ce nu le mai ai.

Cand stateam in Bucuresti, deschisul geamului era o operatiune asemanatoare cu aceea prin care maresti volumul unui aparat de facut zgomot; daca esti intr-un spatiu de locuit relativ izolat fonic (un geam termopant decent este suficient) si deschizi geamul, auzi cum orasul are in permanenta un zgomot de fond, un bazait-harait permanent, condimentat din cand in cand cu sunet de frane bruste, sirene de ambulante, motociclete ambalate si " fiiiaaaareeeeeee cumpaaaaaa ...!"

Cu timpul am realizat ca acest zgomot de fond imi creeaza o stare permanenta de ne-liniste, de parca nu mai puteam sa ma odihnesc complet.

La tara deschizi geamul si ... nimic, liniste ... sau eventual te sincronizezi cu vreun cotcodacit sau cu vreun vecin care vorbeste cu nevasta-sa trei case mai incolo si il auzi de parca ar fi la tine-n curte.

E, de la linistea asta s-ar putea sa ti se vindece neuronii obositi de zumzetul capitalei.

Marea evadare

Dupa aproape 4 luni parca tot nu-mi vine sa cred !

Am lasat in urma marele oras si ne-am mutat inapoi in zona oraselului in care ne-am nascut si-am copilarit.

Pe scurt: ea + el vin in Bucuresti, fac facultatea, apoi servici, in total vreo 15 ani; ultimii cam 3 ani, au fost cei in care am tot socotit si-am tot gandit cum sa facem sa evadam, sa ne mutam din Bucuresti.

Daca esti cat de cat o persoana rationala, o asemenea schimbare nu ai cum sa nu o rostogolesti pe toate partile si sa nu-i analizezi toate aspectele - cele previzibile.

2009 este anul in care am zis: gata cu gandirea! acum facem schimbarea.

Au urmat marea impachetare, caratul si mutatul iar la sfarsit, cateva lacrimi de bucurie pentru implinirea unui vis relativ nebunesc.

Cireasa de pe tort: de fapt am schimbat "aerul" de capitala, cu aerul de tara - ma rog, relativ tara, satul fiind foarte aproape de oras.